S-a terminat frumoasa excursie la munte, ne-am intors in oras si am ramas cu dorul de aer rece, curat si oxigenat, deasemenea si cu sentimentul ca timpul s-a scurs prea repede.
Am vizitat Gradina Zoologica Brasov, Piata Sfatului Brasov si Biserica Neagra si am aprins o lumanare la Biserica Ortodoxa din Piata Sfatului. Porumbeii sunt nelipsiti si in acest an si zboara neincetat printre turisti, surprinzandu-ne pe toti.
De aici am plecat catre Fagaras si ne-am oprit la Cetate. Apoi am revenit la traseul nostru si ne-am indreptat catre Arpasul de Sus unde aveam cazare. Ne-a surprins ospitalitatea gazdei, specific ardeleneasca, deschiderea fata de turistii de toate nationalitatile si placerea cu care isi prezentau zona si sorbeau povestile noastre de pe alte hotare pe unde ei nu au calcat niciodata.
De dimineata ne-am grabit sa purcedem la drum, cerul aratandu-se senin, iar muntii semeti chemandu-ne. Am iesit din sat si am trecut prin Cartisoara, apoi drumul a inceput usor sa urce. Serpentinele sunt nelipsite, peisajul este de vis, iar muntii nostrii raman cei mai frumosi din lume. Soseaua a suferit cateva reparatii capitale si se circula mai bine decat in marile orase. Intr-un post viitor voi exemplifica si cu poze.
Ne-am oprit la Balea Cascada intai si apoi sus la Balea Lac, Mihai si Pui incercand si tiroliana. Produsele specifice romanesti se gasesc la o multitudine de tarabe: porumb fiert, colac Kurtos, specialitati din lapte si carne de porc afumata, suveniruri. Orele au trecut si spre pranz am trecut prin tunel. Partea aceasta a drumului din Judetul Arges mi s-a parut mai putin spectaculoasa, foarte aglomerata, dar merita efortul sa o vezi, mai ales pentru ca aici exista si o alta cascada.
Am ajuns si la Barajul Vidraru unde am facut o gramada de poze, am plecat spre Curtea de Arges unde ne-am oprit la Manastire, dar nu am putut intra deoarece erau sosite acolo Moastele Sfintei Filoftea. Ne-am multumit cu pozele facute si am plecat apoi spre casa.
Un weekend plin, minunat, surprinzator. Mai vreau...
duminică, 14 august 2011
sâmbătă, 13 august 2011
vineri, 12 august 2011
Excursie Transfagarasan
Suntem pe drum, am fugit din oras si pentru 2 zile nu vreau sa stiu nimic decat munte.
Ziua 1: Ploiesti - Brasov - Arpasu de sus
Ziua 2: Arpasu de sus - Transfagarasan - Cutea de Arges - Gaesti - Targoviste - Ploiesti
Va urma...
La Sarata Monteoru
E cald, senin, vantul adie usor, trupurile noastre stau la soare iar pielea se-nnegreste. E vara, e vreme de plaja. Suntem in concediu, deci sa ne bucuram de tot si de toate.
miercuri, 10 august 2011
It's over.
Unele relatii sunt facute sa dureze, altele insa nu. Se termina prematur, mai devreme decat te asteptai, mai devreme decat pariasei cu tine insuti.
Nu m-am gandit niciodata la relatia noastra ca la una de scurta durata, eram pregatita pentru mai mult. Nu mi-au placut niciodata relatiile pasagere, pe care le ai doar ca sa nu fii singur, doar ca sa ai pe cineva cu care sa iesi in oras sau cu care ocazional sa faci sex, asa... fara obligatii. Eram sigura ca pot merge mai departe, atat timp cat ma simt iubita, cat timp ma simt libera sa fiu eu, cat timp nu ma simt conditionata. Insa exact asta s-a intamplat, intr-o zi m-am trezit singura, parasita si m-am simtit incatusata in loc sa fiu eliberata, am fost ranita, trista si suparata, am fost aceiasi "eu" de care fugisem cu o luna jumatate inainte. Ma saturasem sa fiu "eu, cea deprimata" si aveam nevoie sa fiu "eu, cea fericita".
Dar cum poti fi fericita atunci cand omul in care ti-ai pus toate sperantele iti spune ca vrea sa se desparta de tine si o si face? Stablilise cu o saptamana inainte ca in data de ... ne vom desparti. Si in ciuda insistentelor mele si a refuzului exprimat clar rezolutia a ramas aceiasi: "de maine ne despartim". Si am spus nu inca o data, iar el a zis da pentru ca asa stabilisem si pentru ca asa era mai bine: fara apeluri, fara mesaje, fara mailuri. Si am acceptat, nu aveam incotro.
A venit maine, mailurile au incetat in a mai fi scrise, sms-urile nu au mai curs, telefonul a incetat sa mai sune. Era semn ca totul a luat sfarsit. Mi-a fost greu sa realizez ca relatia noastra se terminase, undeva spre pranz ma obseda gandul de a-ti scrie orice, un mail, un sms in care sa te intreb: "ce faci? ai innebunit? chiar ne despartim? chiar esti mai fericit fara mine?". Dar m-am abtinut pentru ca eram ranita, pentru ca m-am gandit ca cel mai bun lucru pentru mine este sa accept ca nu ma mai vrei, ca iti cauti un alt drum in viata fara mine, ca iti astepti DESTINUL din care stii sigur ca eu nu fac parte.
A venit seara si m-ai sunat sa ma intrebi de ce nu te-am cautat toata ziua. Ce sens avea sa te caut cand tu esti cel care ti-ai impus vointa si ai incheiat reatia noastra desi eu nu vroiam sa se incheie? Pentru ce sa te caut? Ca sa sufar din nou? Mi-ai reprosat ca am renuntat prea repede la "noi", ca nu ti-am dat acel sms cand m-am gandit sa-ti scriu, ca nu am plans dupa tine si ca sunt egoista. Da, sunt egoista si am fost de la inceput si totdeauna m-am pus pe mine pe primul plan. Nu m-ai invatat tu asta? Nu m-ai invatat tu cat de important este sa-mi dau seama ce-mi doresc si cine sunt si sa fac doar ce vreau eu, nu ce vor ceilalti? Tu deja stiai asta si m-ai iubit oricum, de ce trebuia sa-mi reprosezi? Tu stiai cat de mare era nevoia mea de a fi dorita si iubita, de a primi fara sa dau nimic in schimb, atunci de ce ai ales sa ma parasesti? Doar ca sa ma ranesti, sa ma testezi si sa descoperi care vor fi reactiile mele? Ai vazut cum am reactionat: da, sunt ranita si imi e frica si nu-ti mai pot spune acum ca inainte "te sarut, te iubesc, pe curand". Oare esti mai fericit acum?
Eu nu sunt mai fericita si recunosc ca imi lipsesti, ca imi e dor de noi, ca am plans gandindu-ma la noi si la acele 4 zile fericite cu tine la mare. Insa stiu ca dupa aceasta experienta nu as mai putea sa ma intorc la tine. Si ce regret cel mai mult si mai mult este ca o data cu iubitul mi-am pierdut si cel mai bun prieten.
Sper ca vei fi fericit si ca iti vei gasi calea. Ma voi ruga pentru asta. Adio.
Nu m-am gandit niciodata la relatia noastra ca la una de scurta durata, eram pregatita pentru mai mult. Nu mi-au placut niciodata relatiile pasagere, pe care le ai doar ca sa nu fii singur, doar ca sa ai pe cineva cu care sa iesi in oras sau cu care ocazional sa faci sex, asa... fara obligatii. Eram sigura ca pot merge mai departe, atat timp cat ma simt iubita, cat timp ma simt libera sa fiu eu, cat timp nu ma simt conditionata. Insa exact asta s-a intamplat, intr-o zi m-am trezit singura, parasita si m-am simtit incatusata in loc sa fiu eliberata, am fost ranita, trista si suparata, am fost aceiasi "eu" de care fugisem cu o luna jumatate inainte. Ma saturasem sa fiu "eu, cea deprimata" si aveam nevoie sa fiu "eu, cea fericita".
Dar cum poti fi fericita atunci cand omul in care ti-ai pus toate sperantele iti spune ca vrea sa se desparta de tine si o si face? Stablilise cu o saptamana inainte ca in data de ... ne vom desparti. Si in ciuda insistentelor mele si a refuzului exprimat clar rezolutia a ramas aceiasi: "de maine ne despartim". Si am spus nu inca o data, iar el a zis da pentru ca asa stabilisem si pentru ca asa era mai bine: fara apeluri, fara mesaje, fara mailuri. Si am acceptat, nu aveam incotro.
A venit maine, mailurile au incetat in a mai fi scrise, sms-urile nu au mai curs, telefonul a incetat sa mai sune. Era semn ca totul a luat sfarsit. Mi-a fost greu sa realizez ca relatia noastra se terminase, undeva spre pranz ma obseda gandul de a-ti scrie orice, un mail, un sms in care sa te intreb: "ce faci? ai innebunit? chiar ne despartim? chiar esti mai fericit fara mine?". Dar m-am abtinut pentru ca eram ranita, pentru ca m-am gandit ca cel mai bun lucru pentru mine este sa accept ca nu ma mai vrei, ca iti cauti un alt drum in viata fara mine, ca iti astepti DESTINUL din care stii sigur ca eu nu fac parte.
A venit seara si m-ai sunat sa ma intrebi de ce nu te-am cautat toata ziua. Ce sens avea sa te caut cand tu esti cel care ti-ai impus vointa si ai incheiat reatia noastra desi eu nu vroiam sa se incheie? Pentru ce sa te caut? Ca sa sufar din nou? Mi-ai reprosat ca am renuntat prea repede la "noi", ca nu ti-am dat acel sms cand m-am gandit sa-ti scriu, ca nu am plans dupa tine si ca sunt egoista. Da, sunt egoista si am fost de la inceput si totdeauna m-am pus pe mine pe primul plan. Nu m-ai invatat tu asta? Nu m-ai invatat tu cat de important este sa-mi dau seama ce-mi doresc si cine sunt si sa fac doar ce vreau eu, nu ce vor ceilalti? Tu deja stiai asta si m-ai iubit oricum, de ce trebuia sa-mi reprosezi? Tu stiai cat de mare era nevoia mea de a fi dorita si iubita, de a primi fara sa dau nimic in schimb, atunci de ce ai ales sa ma parasesti? Doar ca sa ma ranesti, sa ma testezi si sa descoperi care vor fi reactiile mele? Ai vazut cum am reactionat: da, sunt ranita si imi e frica si nu-ti mai pot spune acum ca inainte "te sarut, te iubesc, pe curand". Oare esti mai fericit acum?
Eu nu sunt mai fericita si recunosc ca imi lipsesti, ca imi e dor de noi, ca am plans gandindu-ma la noi si la acele 4 zile fericite cu tine la mare. Insa stiu ca dupa aceasta experienta nu as mai putea sa ma intorc la tine. Si ce regret cel mai mult si mai mult este ca o data cu iubitul mi-am pierdut si cel mai bun prieten.
Sper ca vei fi fericit si ca iti vei gasi calea. Ma voi ruga pentru asta. Adio.
marți, 19 iulie 2011
miercuri, 8 decembrie 2010
Inca o saptamana... / One more week...
... si se termina perioada de training la Vodafone. Ce dor imi e sa muncesc!
... and the training period it's over. I miss working!
... and the training period it's over. I miss working!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)